Durerea cronica cauze, simptome si metode de control

Durerea cronica este una dintre cele mai intalnite suferinte medicale la nivel global.

O durere este considerata a fi cronica, daca persista mai mult de 6 luni. Aceasta provine, de regula, de la o boala cronica sau o afectiune ce nu poate fi tratata definitiv.

In afara de disconfortul fiziologic sporit, durerea cronica poate influenta negativ puterea de munca, calitatea timpului dedicat relaxarii sau relatiile interumane. De asemenea, durerea cronica poate fi usoara sau coplesitoare, episodica sau continua, suportabila sau cauzatoare de incapacitate de desfasurare normala a ritmului cotidian.

Cauzele durerii cronice

Durerea apare atunci cand nervii organismului transmit corpului mesajul ca exista o disfunctie la nivelul organismului. Aceasta este de fapt un semnal de alarma sau un avertisment, menit sa activeze instinctul de autoconservare si sa determine suferindul sa ia masuri pentru a-si proteja starea de sanatate. Cand acest mesaj alarmant continua sa fie perceput de creier, durerea devine cronica.

Cauzele durerii cronice pot fi extrem de diversificate, de la migrene si afectiuni articulare, pana la leziuni si defecte la nivelul sistemului osos. Alte tipuri de dureri cronice pot fi produse de tendinita (inflamatia unui tendon), inflamatia sau infectia sinusurilor, afectiuni nervoase sau musculare etc.

Durerea cronica isi poate avea originea si intr-o trauma severa, de pe urma careia organismul nu s-a recuperat complet. Pot sa existe si cauze aflate in curs de desfasurare ale durerii cronice, factori care intretin in permanenta disconfortul. Chiar si cand nu exista cauze aparente ale durerii, unii oameni le pot experimenta zi de zi, fara sa sufere de o anumita maladie sau sa fi suferit leziuni in trecut.

Exista si un set de cauze de natura emotionala pentru durerea cronica, care nu doar ca o pot produce, insa o si intretin pe termen lung. Este vorba despre stres, anxietate, depresie, furie, oboseala cronica etc., factori ce impiedica organismul sa produca hormoni ce actioneaza in mod normal ca analgezice naturale.

Tocmai din pricina complexitatii cauzelor durerii cronice, administrarea unui tratament este dificila, intrucat medicul specialist trebuie sa aiba in vedere atat aspectele fiziologice, cat si pe cele psihologice, in tratarea afectiunii.

Simptomele durerii cronice

Specialistii recomanda un consult medical, daca apar dureri in diverse regiuni anatomice (fie ele si usoare), care persista minimum o jumatate de an si interfereaza cu ritmul firesc de viata, limitand capacitatea unei persoane de a face fata indatoririlor zilnice.

Simptomele tipice ale durerii cronice sunt

  • durere usoara spre severa, care nu cedeaza zile in sir;
  • durere ce poate fi descrisa prin termeni precum junghi, arsura, usturime sau arc electric;
  • senzatie de disconfort, rigiditate corporala si sensibilitate la factorii externi;
  • oboseala cronica;
  • insomnie si alte tulburari de somn;
  • o nevoie acuta de odihna si tendinta de a abandona lucrul;
  • sistem imunitar slabit;
  • schimbari de dispozitie, teama, depresie, iritabilitate, anxietate si stres;
  • dizabilitati diverse, la nivelul regiunii anatomice afectate de durerea cronica;

Moduri in care poate fi controlata durerea cronica

In afara de tratamentul medicamentos pe care medicul specialist il poate prescrie in combaterea durerii cronice, exista o serie intreaga de moduri prin care simptomele pot fi controlate eficient. Aceste solutii vizeaza modul de viata si de menajare a propriului organism, astfel incat cauzele multiple ale suferintei sa se diminueze treptat, pana la disparitie.

Daca va confruntati cu episoade recurente de durere cronica, incercati urmatoarele metode de inhibare a manifestarilor acesteia

Mergeti pe jos

Durerea cronica poate predispune suferindul la sedentarism, iar lipsa de miscare conduce intotdeauna la acutizarea durerii cronice. Singura modalitate de a iesi din acest cerc vicios este sa mergeti pe jos, in pas lejer, cat mai des (cel putin 30 de minute in fiecare zi).

Plimbarile usoare ajuta musculatura si sistemul osos sa se relaxeze, iar sportul determina organismul sa secrete endorfine, substante care actioneaza ca analgezice naturale ale corpului.

Apelati la sesiunile de acupunctura

Acupunctura s-a dovedit a fi o terapie alternativa eficienta in combaterea durerilor cronice, chiar daca nu este cea mai populara metoda de tratament. Introducerea acelor subtiri la suprafata pielii fie stimuleaza secretia substantelor care atenueaza durerile organismului, fie blocheaza semnalele de durere ale nervilor, inainte ca ele sa fie interceptate la nivel cerebral.

Odihniti-va suficient

Un organism obosit va resimti intotdeauna disconfortul durerilor cronice mai intens. Din acest motiv, este foarte important sa va odihniti suficient, chiar daca migrenele sau durerile musculare va pot impiedica sa va bucurati de un somn bun.

Solutia este sa solicitati medicului solutii sigure de atenuare a durerilor, sa respectati un program zilnic de somn si sa va odihniti in liniste si in intuneric, fara aparate electrice in jur si alte surse disturbatoare.

Ignorati durerea

Atunci cand concentrarea dumneavoastra este in totalitate indreptata catre durerea pe care o resimtiti, disconfortul devine cu atat mai insuportabil. De aceea, psihoterapeutii isi sfatuiesc pacientii care se confrunta cu dureri cronice, sa isi lase atentia distrasa de la durerea in sine, cu un puzzle, o integrama, un film bun etc. In acest mod, regiunile creierului care intercepteaza durerea vor deveni mai putin active.

Eliminati din dieta alimentele care agraveaza durerea cronica

Medicii au descoperit ca anumite alimente, precum vinul rosu, carnea grasa sau branzeturile, pot agrava durerile cronice, mai ales daca acestea sunt cauzate de artrita reumatoida sau alte boli inflamatorii.

Tineti un jurnal cu alimentele pe care le asociati cu agravarea durerilor si eliminati-le treptat din meniu, pentru a preveni episoadele viitoare.

Respirati adanc

Atunci cand durerea cronica devine coplesitoare, inspirati adanc si expirati lent, cu o mana pozitionata pe abdomen. Mentineti ritmul respiratiei astfel cateva minute si veti observa ca durerea isi va pierde considerabil din intensitate.

Incercati un tratament cu suplimente nutritive

Apelati la sfatul medicului si solicitati un tratament cu suplimente nutritive, care sa ajute la ameliorarea durerilor cronice. Acesta poate consta in capsule cu ulei de peste sau glucozamin, pentru reducerea inflamatiilor in organism.

 

Simptome care prevestesc probleme oftalmologice

Este usor sa pui problemele cu ochii pe seama inaintarii in varsta, insa daca intampini urmatoarele simptome trebuie sa iei in considerare un consult la medicul oftalmolog.

Medicii ne recomanda sa facem un examen oftalmologic macar o data pe an te va ajuta sa preintampini afectiunile oculare grave. De exemplu, glaucomul o afectiune extrem de serioasa care nu doare la inceput si de care sufera aproximativ 150.000 de romani poate conduce la orbire, in cazul in care nu te prezinti la medicul specialist.

De asemenea medicii ne sfatuiesc sa facem un consult oftalmologic chiar daca vederea noastra este perfecta, deoarece multe afectiuni oculare nu au simptome la inceput, iar printre ele se numara cele mai grave cum sunt: glaucomul, tensiunea oculara, retinopatia (complicatie a diabetului) si degenerescenta maculara.

Iata cateva dintre cele mai importante simptome care prevestesc problemele ofralmologice:

Vedere incetosata – in general vedereaincetosata este trecatoare, insa ar trebui sa te puna in garda, deoarece poate sa ascunda probleme serioase precum un glaucom, uveita, dezlipirea retinei sau degenerescenta maculara. De asemenea, privirea incetosata la un singur ochi poate fi un simptom timpuriu pentru atacul de inima, sustine medicul oftalmolog.

Lumini, umbre, cerculete sau „o panza gri peste ochi” – pot sa anunte dezlipirea retinei, care poate sa fie cauzata de glaucom sau de o lovitura serioasa la ochi;

Pierderea temporara si brusca a vederii – chiar daca se intampla brusc si revine la fel de repede, ea poate sa fie cauzata de o serie de boli oculare: degenerescenta maculara legata de varsta (care este principala cauza de orbire la persoanele cu varsta peste 65 de ani) sau un tip de glaucom (se caracterizeaza prin cresterea tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale);

Durere la nivelul ochilor – potrivit medicilor specialisti, majoritatea afectiunilor oculare nu dor, insa exista si siuatii in care poti sa resimti o durere la nivelul ochilor, si anuma daca ai: glaucom, ochi uscati, lovitura la ochi, eroziunea corneei (zgarietura) sau cancer ocular.

Orice tip de lovitura a ochiului – lovitura la nivelul ochilor trebuie analizata de un oftalmolog, in special daca printre simptomele manifestate se numara roseata ochilor si durerea care dureza mai mult de 15 – 20 de minute;

Disconfort la nivelul ochilor – dupa ce ai efectuat activitati care implica un pericol pentru ochii tai din cauza particulelor care ar putea sa patrunda este bine sa faci un consult oftalmologic pentru a evita o pozibila infectie oculara;

Disconfort la purtarea lentilelor – desi in majoritatea cazurilor persoanele care poarta lentile de contact nu au nicio problema, exista si situatii in care apar infectii oculare, iar daca simti durere, disconfort si ai ochii rosii nu ezita sa faci un consult oftalmologic. Este foarte importanta igiena, pentru cei ce obisnuiesc sa poarte lentile de contact.

Persoanele supraponderale pot avea boli de inimă nedepistate

Supraponderabilitatea este o problema majoara a societatii din zilele noastre. Alimentatia si lipsa exercitiilor fizice contribuie decisiv la aceste probleme, care ulterior se pot transforma in grave afectiuni cardiace.

Cei care au probleme cu kilogramele in plus inca din tinerete trebuie sa stie ca o asemenea problema poate avea efecte grave asupra sanatatii inimii, fiind predispusi la o boala cardiaca ascunsa.

Specialistii in domeniu au realizat un nou studiu, care a demonstrat legatura dintre calcifierea arterei coronariene si obezitate. Practic cu cat o persoana este obeza pentru mai mult timp in viata sa, cu atat riscurile calcifierii arterei coronariene este mai mare.  Aceasta este o afectiune cardiaca pe care doctorii nu o pot diagnostica atat de usor deoarece nu prezinta simptome atunci cand suntem adulti. De fapt, fiecare an in care o persoana este obeza atunci cand are intre 18 si 30 de ani inseamna o crestere a acestui risc cu doua-patru procente.

De asemenea calcifierea coronariana, desi nu se poate observa prin simptome, arata cat de mare este probabilitatea ca o persoana sa sufere de anumite boli de inima in viitor. Desi nu putem vorbi de un procent mare al cresterii riscului de imbolnavire, el este insumat de-a lungul anilor si rezulta intr-o probabilitate destul de ridicata de a face boli cardiace.

Astfel, persoanele care stiu ca au kilograme in plus trebuie sa inceapa sa le dea jos, fara a le mai acumula ulterior. Numai in acest fel  isi pot proteja sanatatea inimii. Pentru a fi cat mai eficienti in acest efort, specialistii ne sfatuiesc sa ne fixam anumite obiective in care sa nu ne propunem neaparat sa dam jos un anumit numar de kilograme, ci sa stabilim un interval in interiorul caruia sa ne situam.

Importanţa kinetoterapiei

Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional in diverse suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecand de la programe de exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi in programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative si de recuperare.

Diagnosticarea pacientilor

Kinetoterapeutii trateaza in special pacientii care au avut accidente, au suferit anumite interventii chirurgicale sau au alte probleme de sanatate care influenteaza felul in care acestia se misca. In primul rand, kinetoterapeutii trebuie sa evalueze starea pacientului in ceea ce priveste puterea musculara si gradul de flexibilitate. In cazul accidentarilor sau anumitor handicapuri, acestia vor incerca sa puna un diagnostic cat mai precis al bolii sau afectiunilor de care sufera pacientul respeciv.

Realizarea unui plan de tratament

Dupa diagnosticarea traumelor pacientului, kinetoterapeutul va pregati un plan de tratament. Acesta poate include mentinerea unei pozitii corecte si cresterea fortei si flexibilitatii prin exercitii fizice. De asemenea, kinetoterapeutul va incearca sa diminueze traumele sau sa menajeze zona accidentata invatand pacientul sa aplice miscari diferite in activitatile sale zilnice, miscari care evita stresarea acelei zone.

Monitorizarea  pacientilor

Pe masura ce planul de tratament este implementat, kinetoterapeutul monitorizeaza progresul pacientilor si incearca sa stabileasca rezultatele pozitive. In cazul unui raspuns nesatisfacator, el ajusteaza tratamentul dupa cum este necesar.

Kinetoterapeutii ofera sfaturi importante pacientilor pentru ca acestia sa isi mentina sanatatea prin miscare si activitate fizica continua. De exemplu, in cazul pesrsoanelor in varsta, kinetoterapeutii pot  oferi sfaturi despre reducerea riscului de accidentare prin miscare. Exemple de accidentari care se produc prin miscare tratate de kinetoterapeuti sunt: bursitele, tendonitele, sindromul de tunel carpian.

 

Diabetul zaharat – cauze şi simptome

Diabetul zaharat este o tulburare clinica heterogena cu cauze numeroase. Exista doua categorii principale de diabet: idiopatica si secundara.

Diabetul zaharat idiopatic este impartit in doua tipuri principale: insulino-dependent si non-insulino-dependent:

Diabetul zaharat insulino-dependent de tip I este definit prin dezvoltarea cetoacidozei, in absenta tratamentului cu insulina. Diabetul de tip I se manifesta cel mai adesea in copilarie (diabet juvenil) si este rezultatul distrugerii autoimune a celulelor B din pancreas.

Diabetul zaharat non-insulino-dependent de tip II se caracterizeaza prin hiperglicemie persistenta care duce rareori la cetoacidoza. Diabetul zaharat de tip II se manifesta in general dupa 40 de ani. Acest tip de diabet poate rezulta din defecte genetice care pot cauza, atat rezistenta la insulina, cat si deficitul acesteia.

Cum apare diabetul zaharat?

Diabetul zaharat poate aparea din mai multe cauze:

◦Afectiuni pancreatice care duc la scaderea sintezei de insulina (in special pancreatita cronica intalnita la alcoolici);

◦Alte boli endocrine;

◦Administrarea de hormoni sterili;

◦Alte medicamente ce produc hiperglicemie.

Exista si o predispozitie genetica spre diabet zaharat, demonstrata de numarul mare de cazuri in anumite familii. Diabetul produs de stres este o realitate, conditia stresanta referindu-se la anumite situatii deosebite: arsuri grave, infarct miocardic acut, alte boli amenintatoare de viata in cursul carora se descarca o cantitate crescuta de hormoni ce maresc glicemia.

Simptome

De cele mai multe ori diabetul este asimptomatic. Cu toate acestea, este foarte important sa fie diagnosticat cat mai devreme, pentru a preveni posibilele complicatii ale acestuia. Acest lucru este posibil daca aveti unele cunostinte despre cele mai frecvent intalnite simptome de diabet zaharat.

Glucoza este o sursa importanta de energie pentru celulele organismului. Aceasta patrunde in celulele sanguine cu ajutorul insulinei si cu ajutorul metabolismului, furnizand energie organismului. Insulina este un hormon produs de pancreas. Atunci cand insulina lipseste sau exista un deficit in productia acesteia, nivelul de glucoza din sange va creste si rezulta conditia numita diabet zaharat.

Simptomele de diabet zaharat tip I apar de obicei brusc si sunt severe.

Exista cateva simptome care apar la orice persoana care sufera de diabet zaharat de tip I.

Acestea sunt:  urinare frecventa, senzatie neobisnuita de sete, senzatie extrema de foame, pierdere in greutate fara cauze cunoscute, oboseala si iritabilitate.

Persoanele cu diabet de tip II nu au, de cele mai multe ori, niciun simptom. Atunci cand apar manifestarile, ele sunt de cele mai mult ori ignorate, deoarece nu par atat de serioase sau grave incat sa fie asociate vreunei boli.

Printre simptomele cel mai des intalnite in cadrul diabetului zaharat de tip II sunt: oricare dintre manifestarile diabetului zaharat de tip I, infectii frecvente, vedere incetosata, vindecarea lenta a ranilor si vanatailor, furnicaturi si amorteala prezente la nivelul picioarelor, infectii recurente ale pielii, gingiilor si vezicii urinare.

Diabetul gestational este o afectiune care debuteaza si este diagnosticata in timpul sarcinii. Principalele simptome ale bolii sunt: senzatie accentuata de foame si sete, vedere neclara, eliminarea unei cantitati mari de urina, oboseala excesiva.

Daca respiratia este mai profunda si mai rapida ca de obicei si mai ales daca respiratia miroase a cetona, aveti nevoie de intervenite medicala imediata pentru tratarea cetoacidozei – o complicatie potential mortala a diabetului zaharat de tip I.

Daca aveti momente frecvente de slabiciune sau senzatie de lesin, ritm cardiac rapid, transpiratie excesiva, va este mereu foame sau sete, sunteti iritati sau somnorosi, este posibil sa aveti simptome de hiperglicemie. Discutati cu un medic si urmati un plan de tratament pentru a trata aceasta afectiune care apare odata cu diabetul zaharat.

 

Cele mai frecvente boli dermatologice

Dermatologia este specialitatea medicala care se ocupa de diagnosticarea si tratarea bolilor cutanate, anexelor pielii (par, unghii) si a mucoaselor adiacente (cavitate bucala si organe genitale).

Boli de piele nu doar ca iti pericliteaza sanatatea, ci te afecteaza si din punct de vedere estetic. Sunt anumiti factorii care inflameaza si infecteaza pielea provocand, totodata, simptome neplacute precum roseata, umflaturile, arsurile si mancarimile chinuitoare.

Bolile de piele cele mai comune sunt cauzate de alergii, iritanti externi, dezechilibre hormonale, afectiuni diverse ale organismului sau reactii agresive ale sistemului imunitar. De multe ori, bolile de care suferi in interior, se reflecta fidel in aspectul pielii tale.

Pielea are un rol deosebit de important deoarece te protejeaza de bacterii si virusuri si regleaza temperatura corpului, deci este predispusa constant imbolnavirii.

Cancerul de piele

Din pacate cancerul de piele este diagnosticat din ce in ce mai des in prezent, fiind cea mai grava afectiune dermatologica. Tipurile comune de cancer al pielii apar in zona capului, pe fata, gat, brate si palme. Melanomul, cea mai letala forma, fiind responsabila de aproximativ trei sferturi  din decesuri.  Protectia impotriva razelor ultraviolete este principala cale de prevenire a cancerului de piele.

Acneea

Statisticile medicale ne arata ca, aproximativ 80% dintre pacientii care se prezinta la dermatolog, sufera de o forma usoara sau cronica de acnee. Chiar daca este cea mai raspandita boala de piele, acneea nu iti pune viata in pericol.

Acneea apare atunci cand canalele pielii care fac legatura intre pori si glandele sebacee se infunda, devenind un mediu propice de inmultire pentru bacteriile cauzatoare de infectii. Lotiunile antiacneice pot controla acneea usoara si moderata, in timp ce antibioticele orale devin necesare pentru tratarea acneei severe.

Urticaria

Urticaria se manifesta prin aparitia de mici umflaturi rosii, insotite de mancarimi. De regula, afectiunea apare ca raspuns alergic la un aliment sau medicament. Stresul sau alte infectii sunt cauze comune ale urticariei, care dispare, de regula, de la sine.

Dermatita atopica sau eczemele

Dermatita atopica este o boala cronica a pielii, care ia forma unor portiuni uscate si mancarimi intense. Din pricina scarpinatului, apar de multe ori umflaturi si roseata. In faze avansate, pielea se crapa si secreta fluid. Cand rana se vindeca, apare o crusta solzoasa in regiunea afectata.

Dermatita alergica de contact apare la varsta adulta si este provocata de substante cosmetice, parfumuri iritante sau diverse metale din bijuterii. Tratamentul vizeaza hidratarea intensa a pielii cu creme speciale.

Rozaceea

Rozaceea este o afectiune dermatologica caracterizata printr-o roseata permanenta a tenului. Aceasta apare mai des la femei. Pe masura ce progreseaza boala, pigmentul rosiatic evidentiaza vasele foarte mici de sange, care devin vizibile (in special in pometi). Medicamentele topice si antibioticele orale sunt folosite, de regula, ca tratament.

Alunitele

Alunitele sunt clasificate drept patologii dermatologice, care apar cand anumite celule ale pielii (melanocite) se dezvolta grupate, cu tesut in jurul lor. Fiecare om are mai multe sau mai putine alunite, iar un individ din zece prezinta cate o alunita care isi modifica aspectul, deci este susceptibila sa se transforme in melanom, un tip sever de cancer de piele. In aceasta situatie, consultul medical devine vital.

Ce reprezintă balneofizioterapia?

Balneofizioterapia este una dintre cele mai vechi discipline medicale, in Romania inregistrandu-se inca din secolul al VIII-lea statiuni balneare si minerale.

Balneofizioterapia este ramura medicinei in care se folosesc in scop terapeutic agenti fizici si balneari naturali sau artificiali. Balneofizioterapia cuprinde: electroterapia, hidroterapia, mecanoterapia si masajul, kineziterapia, cultura fizica medicala, balneoterapia, helioterapia, talasoterapia, climatoterapia, inhalatiile etc. Agentii fizici folositi sunt: electricitatea, apa calda, namolul, factorii climaterici etc. Balneafizioterapia ocupa un loc important in cadrul actiunilor de recuperare medicala, completand procedurile terapeutice specifice, intervenind fie simultan, fie, mai des, succesiv.

Scopul balneofizioterapiei este de a ajuta la restabilirea circulatiei si a functiei motorii normale, in cazul in care pacientul sufera de o boala care ii limiteaza aceste functii sau in caz de accidente sau traumatisme. Balneoterapia urmareste redarea sau ameliorarea unor functii pe care pacientul le-a pierdut sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, adaptarea sau dezvoltarea altor functii care sa compenseze lipsa.

Cei care urmeaza un tratament balneofizioterapeutic se bucura atat de beneficiile apei cat si de cele ale exercitiilor fizice, ceea ce poate duce la o recuperare mai rapida. Balneofizioterapia este cea mai veche dintre disciplinele medicale, iar primele dovezi istorice despre utilizarea ei apar, in tara noastra, in secolul al XVIII-lea.

Balneofizioterapia, asa cu am mentionat, combina efectul apelor minerale cu cel al exercitiilor fizice. O cura balneara consta in utilizarea apelor minerale sub forma de bai sau sub forma de cura interna. Pe langa o cura balneara propriu-zisa, terapia mai include o alimentatie sanatoasa, masaj si exercitii fizice. Masajul medical, aplicat impreuna cu o cura balneara si exercitii fizice pot ameliora starea generala a organismului. De asemenea, poate indeparta si starea de oboseala.

Afectiunile ce pot fi  tratate cu ajutorul balneofizioterapie

Balneoterapia este indicata in cazul oboselii, asteniei, cefaleei, ametelilor, reumatismelor, spondilozelor, hipotrofiilor musculare, a afectiunilor cronice, a bolilor alergice sau toxice. Terapia poate actiona si ca tratament preventiv pentru: prevenirea si tratarea leziunilor sportive, cresterea mobilitatii in articulatii, ingrijirea prenatala si cea postnatala, suprasolicitarea fizica si psihica, cresterea nivelului de coordonare;

 

Cauzele şi simptomele bolilor cardiovasculare

Bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de mortalitate la nivel mondial, fiind raspunzatoare anual de pierderea a peste 17 milioane de vieti. Mai mult de sapte milioane din numarul total de decese prin boli cardiovasculare se datoreaza bolii coronariene ischemice, in timp ce atacul vascular cerebral revendica anual peste sase milioane de vieti. Potrivit specialistilor,hipertensiunea arteriala poate fi legata de producerea a nici mai mult, nici mai putin de 9,4 milioane de decese.

Dar sa vedem in primul rand ce reprezinta bolile cardiovasculare

Bolile cardiovasculare sunt datorate tulburarilor de inima si ale vaselor de sange care includ boli coronariene, adica boli ale vaselor de sange care iriga muschiul cardiac, boli cerebrovasculare (boli ale vaselor de sange care iriga creierul) sau boli arteriale periferice (boli ale vaselor de sange care iriga bratele si picioarele).

De asemenea pot exista boli reumatice, care se manifesta printr-o deterioare a muschiului cardiac si a valvelor cardiace, boli congenitale de inima, adica malformatii in structura inimii, existente inca de la nastere, dar si tromboze venoase profunde si embolii pulmonare, prin formarea de cheaguri de sange in venele de la picioare, care pot ajunge la inimia sau la plamani.

Atacurile cardiace si accidentele vasculare cerebrale sunt, de obicei, evenimente acute si sunt cauzate de un blocaj care impiedica traseul sangelui la nivelul inimii sau creierului. Motivul cel mai frecvent  pentru care se intampla aceste fenomene este acumularea de colesterol pe peretii interiori ai vaselor de sange care alimenteaza inima sau creierul.

De asemenea accidentele vasculare cerebrale mai pot fi cauzate si de sangerarea unui vas de sange din creier sau din cauza cheagurilor de sange.

Cauze

Factori de risc cei mai importanti ai bolilor de inima si ai accidentelor vasculare cerebrale sunt dieta nesanatoasa, lipsa de activitate fizica si consumul de tutun. Comportamentele factorilor de risc sunt responsabile pentru 80% dintre bolile cardiace coronariene si cerebrovasculare.

Alimentatia nesanatoase si sedentarismului pot avea efecte foarte nocive asupra organismului. Aceste efecte pot aparea la persoane care prezinta si factori de risc intermediar, cum ar fi hipertensiunea arteriala, nivelul ridicat al glucozei si al lipidelor din sange si excesul de greutate sau obezitatea.

Alti factori determinanti pot fi reprezentati de schimbarile sociale, economice si culturale, cum sunt globalizarea, urbanizarea si imbatranirea populatiei, dar si saracia si stresul.

Simptome

Simptomele unui atac de cord, spre exemplu, includ durerea sau disconfortul in centrul pieptului, durere sau disconfort la nivelul bratelor, umarului stang sau maxilarului.

Persoana care sufera un atac de cord poate avea dificultati de respiratie, senzatie de rau sau varsaturi, senzatie de slabiciune. Femeile sunt mai susceptibile de a avea dificultati de respiratie, greata, varsaturi si dureri de spate sau la nivelul maxilarului.

Cel mai frecvent simptom al unui accident vascular cerebral este slabiciunea brusca a fetei, a bratului sau a piciorului, de cele mai multe ori, pe o singura parte a corpului. O amorteala a fetei, confuzie si dificultate in vorbire, tulburari ale vederii, dificultati ale mersului, pierderea echilibrului sau dureri de cap severe, lesinul, urmat de stari de inconstienta pot fi alte simptome ale accidentului vascular cerebral.
Persoanele care sesizeaza astfel de simptome, trebuie sa se prezinte de urgenta la medic sau sa solicite asistenta medicala.

 

Cancerul de prostată – cauze şi simptome

Cancerul de prostata este o forma de cancer care se dezvolta in prostata, o glanda aflata la intersectia aparatului urinar cu cel genital la barbati. Mare majoritate a cancerelor de prostata se dezvolta lent, cu toate acestea, exista cazuri in care cancerul de prostata se dezvolta in mod agresiv. Celulele canceroase se pot extinde prin metastaza la oase si ganglioni limfatici. Cancerul de prostata poate provoca durere, disfunctie erectila, dificultati de urinare si probleme in timpul actului sexual. Alte simptome se pot dezvolta in timpul unor etape ulterioare ale bolii.

Cancerul de prostata este o importanta problema de sanatate in majoritatea tarilor civilizate. Desi boala este rara la barbatii sub 50 de ani, expertii considera ca majoritatea varstnicilor au cel putin „urme” de cancer prostatic. Din motive neintelese, barbatii afro-americani au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala si au cea mai mare rata de deces cauzata de acest cancer.

Odata ce cancerul incepe sa creasca mai repede sau sa se extinda la alte tesuturi, poate deveni periculos. Acest tip de cancer prostatic agresiv poate apare la orice varsta. Desi boala are tendinta de a progresa incet, in general este mortala daca tumora creste dincolo de glanda. Cancerul de prostata in stadiu precoce (limitat doar la prostata) poate fi vindecat. Cancerul care se extinde dincolo de tesutul prostatic (la oase, plamani sau nodulii limfatici) nu poate fi vindecat, dar deseori poate fi tinut sub control pentru multi ani.

Cauze

Dupa cum spuneam si mai sus, cancerul de prostata afecteaza in special barbati in varsta. Patru din cinci cazuri sunt diagnosticate la barbatii cu varsta peste 65 de ani, iar mai putin de 1% au varsta sub 50 de ani.

Barbatii predispusi genetic au un risc mai mare sa dezvolte acest tip de cancer. Medicii nu pot spune care sunt cauzele cancerului de prostata, la fiecare caz in parte, dar expertii sunt de acord ca dietacontribuie la factorii de risc.

De asemenea alimentatia joaca un rol important in aceasta problema. De exemplu barbatii care consuma cantitati mari de grasimi, in special carne rosie si alte surse de grasime animala, au un risc mai mare de a dezvolta cancer prostatic. Aceasta afectiune este mult mai frecventa in tarile in care carnea si produsele lactate reprezinta baza alimentatiei decat in cele in care aceasta este reprezentata de orez, alimente de baza de soia si legume. Factorul ascuns care leaga dieta de cancerul prostatic este probabil hormonal. Grasimile stimuleaza o productie crescuta de testosteron si alti hormoni, iar testosteronul stimuleaza cresterea tumorii. Nivele crescute de testosteron pot stimula celulele canceroase inactive, acestea devenind astfel active. Unele studii sugereaza ca un nivel crescut de testosteron influenteaza, de asemeni, instalarea cancerului de prostata.

De asemenea trebuie avut grija la modul in care se pregateste mancarea, deoarece carnea pregatita la temperaturi mari produce substante cancerigene care afecteaza direct prostata. Cercetatorii stiu mai multe despre ce nu determina cancer de prostata decat ce il determina. Nu a putut fi stabilita o legatura intre cancerul de prostata si o viata activa din punct de vedere sexual, vasectomia, masturbarea, folosirea alcoolului si a tutunului, circumcizia, infertilitatea, infectiile prostatei sau afectiuni necancerioase ale prostatei, numite hiperplazie prostatica, care detemina o crestere in volum a glandei.

Simptome

Din pacate nu exista semne si simptome de avertizare pentru stadiul precoce al cancerului de prostata. Odata ce tumora maligna determina marirea semnificativa de volum a glandei, sau odata ce cancerul se raspandeste dincolo de prostata, pot apare urmatoarele simptome: nevoia frecventa de a urina, in special noaptea; dificultati in pornirea si oprirea fluxului urinar; un jet urinar slab sau intrerupt; o senzatie dureroasa sau de arsura in timpul mictiunii sau al ejacularii; prezenta sangelui in urina sau sperma.

Simptomele cancerului de prostata in stadiu avansat sunt urmatoarele: durerea surda, continua, profunda sau amorteala la nivelul pelvisului, regiunii lombare, coastelor sau partea superioara a coapselor; durere artritica in oasele acestor zona; pierderea in greutate si a apetiapetitului, oboseala, greata sau varsaturi.

Cancerul de colon

Cancerul de colon este o afecţiune tumorală a colonului (intestinului gros). Majoritatea cancerelor de colon debutează ca şi proliferari benigne de celule, sub forma polipilor colonici. În timp, unii dintre aceşti polipi se pot transforma malign în cancer de colon. Polipii pot fi de dimensiuni mici si de cele mai multe ori sunt asimptomatici. Din acest motiv, medicii recomanda efectuarea de teste de tip screening, care pot depista acesti polipi inainte ca acestia sa degenereze malign.

Simptome

Semnele si simptomele cancerului de colon sunt reprezentate de: modificarile tranzitului intestinal, incluzand aici diareea sau constipatia, precum si modificarea consistentei scaunului pe o perioada mai mare de timp; sangerarea rectala sau prezenta de sange in scaun; disconfortul abdominal persistent, crampe, balonari sau durere; senzatia de evacuare incompleta a continutului intestinal dupa defecatie; slabiciunea musculara si fatigabilitatea; scaderea ponderala marcata fara o cauza aparenta.
Multi dintre pacientii cu cancer de colon nu prezinta simptome in stadiile incipiente ale bolii. Cand acestea apar, depind foarte mult de marimea tumorii si localizarea sa la nivelul intestinului gros.

Cauze

Nu este clar ce anume cauzeaza cancerul de colon. Cancerul apare atunci cand celulele din structura colonului se modifica. Celulele normale cresc si se divid intr-o maniera ordonata, asigurand o functie normala. Uneori insa, aceasta crestere scapa de sub control, astfel incat celulele se divid exagerat, intr-un mod continuu. Dupa o perioada de latenta, astfel de agregate celulare aflate in continua crestere vor alcatui tumorile, care pot afecta portiuni de dimensiuni diferite ale mucoasei colonului sau rectului.

Modificarile precanceroase de la nivelul colonului

Cancerul de colon debuteaza deseori sub forma unor aglomerari de celule precanceroase, numite polipi. Acestia sunt situati la nivelul mucoasei ce captuseste intestinul gros si au o forma asemanatoare celei a unei ciuperci. Rareori, modificarile precanceroase pot fi plate sau subdenivelate in grosmiea intestinului, caz in care poarta denumirea de „leziuni nonpolipoide”. Acestea sunt mai dificil de detectat. Indepartarea polipilor si a leziunilor non-polipoidale poate preveni dezvoltarea cancerului de colon.

Mutatiile genetice mostenite

Mutatiile genetice care cresc riscul de a dezvolta cancer de colon se mostenesc, dar acest lucru se intampla doar in putine cazuri. Mutatiile genetice transmisibile nu inseamna ca o persoana va dezvolta inevitabil cancer de colon, ci doar ca riscul este mai ridicat.

Cancerul colorectal nonpolipozic ereditar

Acest tip de cancer mai este numit si sindromul Lynch, care creste considerabil riscul de cancer colonic inaintea varstei de 50 de ani. Atat polipoza adenomatoasa familiala cat si cancerul colorectal nonpolipozic ereditar pot fi detectate prin testare genetica. Daca exista cazuri de cancer de colon in familie este indicat sa cereti medicului sa efectuati aceste teste.

Polipoza adenomatoasa familiala

Este o afectiune rara care determina aparitia de mii de polipi pe mucoasa intestinului gros si a rectului. Persoanele cu polipoza adenomatoasa familiala au un risc crescut de a dezvolta cancer de colon inaintea varstei de 40 de ani.