Ce reprezintă balneofizioterapia?

Balneofizioterapia este una dintre cele mai vechi discipline medicale, in Romania inregistrandu-se inca din secolul al VIII-lea statiuni balneare si minerale.

Balneofizioterapia este ramura medicinei in care se folosesc in scop terapeutic agenti fizici si balneari naturali sau artificiali. Balneofizioterapia cuprinde: electroterapia, hidroterapia, mecanoterapia si masajul, kineziterapia, cultura fizica medicala, balneoterapia, helioterapia, talasoterapia, climatoterapia, inhalatiile etc. Agentii fizici folositi sunt: electricitatea, apa calda, namolul, factorii climaterici etc. Balneafizioterapia ocupa un loc important in cadrul actiunilor de recuperare medicala, completand procedurile terapeutice specifice, intervenind fie simultan, fie, mai des, succesiv.

Scopul balneofizioterapiei este de a ajuta la restabilirea circulatiei si a functiei motorii normale, in cazul in care pacientul sufera de o boala care ii limiteaza aceste functii sau in caz de accidente sau traumatisme. Balneoterapia urmareste redarea sau ameliorarea unor functii pe care pacientul le-a pierdut sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, adaptarea sau dezvoltarea altor functii care sa compenseze lipsa.

Cei care urmeaza un tratament balneofizioterapeutic se bucura atat de beneficiile apei cat si de cele ale exercitiilor fizice, ceea ce poate duce la o recuperare mai rapida. Balneofizioterapia este cea mai veche dintre disciplinele medicale, iar primele dovezi istorice despre utilizarea ei apar, in tara noastra, in secolul al XVIII-lea.

Balneofizioterapia, asa cu am mentionat, combina efectul apelor minerale cu cel al exercitiilor fizice. O cura balneara consta in utilizarea apelor minerale sub forma de bai sau sub forma de cura interna. Pe langa o cura balneara propriu-zisa, terapia mai include o alimentatie sanatoasa, masaj si exercitii fizice. Masajul medical, aplicat impreuna cu o cura balneara si exercitii fizice pot ameliora starea generala a organismului. De asemenea, poate indeparta si starea de oboseala.

Afectiunile ce pot fi  tratate cu ajutorul balneofizioterapie

Balneoterapia este indicata in cazul oboselii, asteniei, cefaleei, ametelilor, reumatismelor, spondilozelor, hipotrofiilor musculare, a afectiunilor cronice, a bolilor alergice sau toxice. Terapia poate actiona si ca tratament preventiv pentru: prevenirea si tratarea leziunilor sportive, cresterea mobilitatii in articulatii, ingrijirea prenatala si cea postnatala, suprasolicitarea fizica si psihica, cresterea nivelului de coordonare;

 

Cauzele şi simptomele bolilor cardiovasculare

Bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de mortalitate la nivel mondial, fiind raspunzatoare anual de pierderea a peste 17 milioane de vieti. Mai mult de sapte milioane din numarul total de decese prin boli cardiovasculare se datoreaza bolii coronariene ischemice, in timp ce atacul vascular cerebral revendica anual peste sase milioane de vieti. Potrivit specialistilor,hipertensiunea arteriala poate fi legata de producerea a nici mai mult, nici mai putin de 9,4 milioane de decese.

Dar sa vedem in primul rand ce reprezinta bolile cardiovasculare

Bolile cardiovasculare sunt datorate tulburarilor de inima si ale vaselor de sange care includ boli coronariene, adica boli ale vaselor de sange care iriga muschiul cardiac, boli cerebrovasculare (boli ale vaselor de sange care iriga creierul) sau boli arteriale periferice (boli ale vaselor de sange care iriga bratele si picioarele).

De asemenea pot exista boli reumatice, care se manifesta printr-o deterioare a muschiului cardiac si a valvelor cardiace, boli congenitale de inima, adica malformatii in structura inimii, existente inca de la nastere, dar si tromboze venoase profunde si embolii pulmonare, prin formarea de cheaguri de sange in venele de la picioare, care pot ajunge la inimia sau la plamani.

Atacurile cardiace si accidentele vasculare cerebrale sunt, de obicei, evenimente acute si sunt cauzate de un blocaj care impiedica traseul sangelui la nivelul inimii sau creierului. Motivul cel mai frecvent  pentru care se intampla aceste fenomene este acumularea de colesterol pe peretii interiori ai vaselor de sange care alimenteaza inima sau creierul.

De asemenea accidentele vasculare cerebrale mai pot fi cauzate si de sangerarea unui vas de sange din creier sau din cauza cheagurilor de sange.

Cauze

Factori de risc cei mai importanti ai bolilor de inima si ai accidentelor vasculare cerebrale sunt dieta nesanatoasa, lipsa de activitate fizica si consumul de tutun. Comportamentele factorilor de risc sunt responsabile pentru 80% dintre bolile cardiace coronariene si cerebrovasculare.

Alimentatia nesanatoase si sedentarismului pot avea efecte foarte nocive asupra organismului. Aceste efecte pot aparea la persoane care prezinta si factori de risc intermediar, cum ar fi hipertensiunea arteriala, nivelul ridicat al glucozei si al lipidelor din sange si excesul de greutate sau obezitatea.

Alti factori determinanti pot fi reprezentati de schimbarile sociale, economice si culturale, cum sunt globalizarea, urbanizarea si imbatranirea populatiei, dar si saracia si stresul.

Simptome

Simptomele unui atac de cord, spre exemplu, includ durerea sau disconfortul in centrul pieptului, durere sau disconfort la nivelul bratelor, umarului stang sau maxilarului.

Persoana care sufera un atac de cord poate avea dificultati de respiratie, senzatie de rau sau varsaturi, senzatie de slabiciune. Femeile sunt mai susceptibile de a avea dificultati de respiratie, greata, varsaturi si dureri de spate sau la nivelul maxilarului.

Cel mai frecvent simptom al unui accident vascular cerebral este slabiciunea brusca a fetei, a bratului sau a piciorului, de cele mai multe ori, pe o singura parte a corpului. O amorteala a fetei, confuzie si dificultate in vorbire, tulburari ale vederii, dificultati ale mersului, pierderea echilibrului sau dureri de cap severe, lesinul, urmat de stari de inconstienta pot fi alte simptome ale accidentului vascular cerebral.
Persoanele care sesizeaza astfel de simptome, trebuie sa se prezinte de urgenta la medic sau sa solicite asistenta medicala.

 

Cancerul de prostată – cauze şi simptome

Cancerul de prostata este o forma de cancer care se dezvolta in prostata, o glanda aflata la intersectia aparatului urinar cu cel genital la barbati. Mare majoritate a cancerelor de prostata se dezvolta lent, cu toate acestea, exista cazuri in care cancerul de prostata se dezvolta in mod agresiv. Celulele canceroase se pot extinde prin metastaza la oase si ganglioni limfatici. Cancerul de prostata poate provoca durere, disfunctie erectila, dificultati de urinare si probleme in timpul actului sexual. Alte simptome se pot dezvolta in timpul unor etape ulterioare ale bolii.

Cancerul de prostata este o importanta problema de sanatate in majoritatea tarilor civilizate. Desi boala este rara la barbatii sub 50 de ani, expertii considera ca majoritatea varstnicilor au cel putin „urme” de cancer prostatic. Din motive neintelese, barbatii afro-americani au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala si au cea mai mare rata de deces cauzata de acest cancer.

Odata ce cancerul incepe sa creasca mai repede sau sa se extinda la alte tesuturi, poate deveni periculos. Acest tip de cancer prostatic agresiv poate apare la orice varsta. Desi boala are tendinta de a progresa incet, in general este mortala daca tumora creste dincolo de glanda. Cancerul de prostata in stadiu precoce (limitat doar la prostata) poate fi vindecat. Cancerul care se extinde dincolo de tesutul prostatic (la oase, plamani sau nodulii limfatici) nu poate fi vindecat, dar deseori poate fi tinut sub control pentru multi ani.

Cauze

Dupa cum spuneam si mai sus, cancerul de prostata afecteaza in special barbati in varsta. Patru din cinci cazuri sunt diagnosticate la barbatii cu varsta peste 65 de ani, iar mai putin de 1% au varsta sub 50 de ani.

Barbatii predispusi genetic au un risc mai mare sa dezvolte acest tip de cancer. Medicii nu pot spune care sunt cauzele cancerului de prostata, la fiecare caz in parte, dar expertii sunt de acord ca dietacontribuie la factorii de risc.

De asemenea alimentatia joaca un rol important in aceasta problema. De exemplu barbatii care consuma cantitati mari de grasimi, in special carne rosie si alte surse de grasime animala, au un risc mai mare de a dezvolta cancer prostatic. Aceasta afectiune este mult mai frecventa in tarile in care carnea si produsele lactate reprezinta baza alimentatiei decat in cele in care aceasta este reprezentata de orez, alimente de baza de soia si legume. Factorul ascuns care leaga dieta de cancerul prostatic este probabil hormonal. Grasimile stimuleaza o productie crescuta de testosteron si alti hormoni, iar testosteronul stimuleaza cresterea tumorii. Nivele crescute de testosteron pot stimula celulele canceroase inactive, acestea devenind astfel active. Unele studii sugereaza ca un nivel crescut de testosteron influenteaza, de asemeni, instalarea cancerului de prostata.

De asemenea trebuie avut grija la modul in care se pregateste mancarea, deoarece carnea pregatita la temperaturi mari produce substante cancerigene care afecteaza direct prostata. Cercetatorii stiu mai multe despre ce nu determina cancer de prostata decat ce il determina. Nu a putut fi stabilita o legatura intre cancerul de prostata si o viata activa din punct de vedere sexual, vasectomia, masturbarea, folosirea alcoolului si a tutunului, circumcizia, infertilitatea, infectiile prostatei sau afectiuni necancerioase ale prostatei, numite hiperplazie prostatica, care detemina o crestere in volum a glandei.

Simptome

Din pacate nu exista semne si simptome de avertizare pentru stadiul precoce al cancerului de prostata. Odata ce tumora maligna determina marirea semnificativa de volum a glandei, sau odata ce cancerul se raspandeste dincolo de prostata, pot apare urmatoarele simptome: nevoia frecventa de a urina, in special noaptea; dificultati in pornirea si oprirea fluxului urinar; un jet urinar slab sau intrerupt; o senzatie dureroasa sau de arsura in timpul mictiunii sau al ejacularii; prezenta sangelui in urina sau sperma.

Simptomele cancerului de prostata in stadiu avansat sunt urmatoarele: durerea surda, continua, profunda sau amorteala la nivelul pelvisului, regiunii lombare, coastelor sau partea superioara a coapselor; durere artritica in oasele acestor zona; pierderea in greutate si a apetiapetitului, oboseala, greata sau varsaturi.

Cancerul de colon

Cancerul de colon este o afecţiune tumorală a colonului (intestinului gros). Majoritatea cancerelor de colon debutează ca şi proliferari benigne de celule, sub forma polipilor colonici. În timp, unii dintre aceşti polipi se pot transforma malign în cancer de colon. Polipii pot fi de dimensiuni mici si de cele mai multe ori sunt asimptomatici. Din acest motiv, medicii recomanda efectuarea de teste de tip screening, care pot depista acesti polipi inainte ca acestia sa degenereze malign.

Simptome

Semnele si simptomele cancerului de colon sunt reprezentate de: modificarile tranzitului intestinal, incluzand aici diareea sau constipatia, precum si modificarea consistentei scaunului pe o perioada mai mare de timp; sangerarea rectala sau prezenta de sange in scaun; disconfortul abdominal persistent, crampe, balonari sau durere; senzatia de evacuare incompleta a continutului intestinal dupa defecatie; slabiciunea musculara si fatigabilitatea; scaderea ponderala marcata fara o cauza aparenta.
Multi dintre pacientii cu cancer de colon nu prezinta simptome in stadiile incipiente ale bolii. Cand acestea apar, depind foarte mult de marimea tumorii si localizarea sa la nivelul intestinului gros.

Cauze

Nu este clar ce anume cauzeaza cancerul de colon. Cancerul apare atunci cand celulele din structura colonului se modifica. Celulele normale cresc si se divid intr-o maniera ordonata, asigurand o functie normala. Uneori insa, aceasta crestere scapa de sub control, astfel incat celulele se divid exagerat, intr-un mod continuu. Dupa o perioada de latenta, astfel de agregate celulare aflate in continua crestere vor alcatui tumorile, care pot afecta portiuni de dimensiuni diferite ale mucoasei colonului sau rectului.

Modificarile precanceroase de la nivelul colonului

Cancerul de colon debuteaza deseori sub forma unor aglomerari de celule precanceroase, numite polipi. Acestia sunt situati la nivelul mucoasei ce captuseste intestinul gros si au o forma asemanatoare celei a unei ciuperci. Rareori, modificarile precanceroase pot fi plate sau subdenivelate in grosmiea intestinului, caz in care poarta denumirea de „leziuni nonpolipoide”. Acestea sunt mai dificil de detectat. Indepartarea polipilor si a leziunilor non-polipoidale poate preveni dezvoltarea cancerului de colon.

Mutatiile genetice mostenite

Mutatiile genetice care cresc riscul de a dezvolta cancer de colon se mostenesc, dar acest lucru se intampla doar in putine cazuri. Mutatiile genetice transmisibile nu inseamna ca o persoana va dezvolta inevitabil cancer de colon, ci doar ca riscul este mai ridicat.

Cancerul colorectal nonpolipozic ereditar

Acest tip de cancer mai este numit si sindromul Lynch, care creste considerabil riscul de cancer colonic inaintea varstei de 50 de ani. Atat polipoza adenomatoasa familiala cat si cancerul colorectal nonpolipozic ereditar pot fi detectate prin testare genetica. Daca exista cazuri de cancer de colon in familie este indicat sa cereti medicului sa efectuati aceste teste.

Polipoza adenomatoasa familiala

Este o afectiune rara care determina aparitia de mii de polipi pe mucoasa intestinului gros si a rectului. Persoanele cu polipoza adenomatoasa familiala au un risc crescut de a dezvolta cancer de colon inaintea varstei de 40 de ani.

Afecţiuni gastroenterologice – Boala de reflux gastroesofagian

Gastroenterologia este specialitatea medicala care se ocupa cu preventia, diagnosticul si tratamentul afectiunilor sistemului digestiv (afectiuni gastrointestinale, hepatice, colecistice, pancreatice).

Boala de reflux gastroesofagian este o anomalie a sfincterului esofagian inferior care separa esofagul de stomac. Mai exact,sfincterul esofagian inferior permite sucului gastric si continutului alimentar sa patrunda in esofag.

Boala de reflux esofagian este considerata de specialistii in gastroenterologie o suferinta a lumii moderne, ca urmare a schimbarii stilului de viata, ceea ce a dus la o crestere spectaculoasa a numarului de cazuri in fiecare an. Cresterea numarului pacientilor care sufera de boala de reflux gastroesofagian echivaleaza cu reducerea numarului de ulcere.

Boala de reflux gastroesofagian este de doua tipuri. Cea mai frecventa forma a bolii este cea cu acid pentru ca stomacul se afla in imediata apropiere a esofagului. De asemenea poate exista si esofagita cu bila, esofagita alcalina intalnita mai ales la persoanele care au suferit diverse operatii pe stomac si din care lipseste o bucata din acesta. In aceste conditii dintre distanta dintre duoden si stomac se micsoreaza.

Pentru oamenii de stiinta, boala de reflux gastroesofagian este inca un mister in ceea ce priveste cauzele care determina aparitia acestei afectiuni a tubului digestiv. Cu toate acestea, specialistii cunosc consecintele bolii si cum anume trebuie ea tratata.

Consecintele refluxului in principal se refera la esofagita de reflux pentru ca boala de reflux gastroesofagian in sine poate sa nu aiba si esofagita, adica esofagul sa nu prezinte semne vizibile de suferinta. In aceasta situatie semnele de suferinta sunt microscopice, adica numai o biopsie poate releva faptul ca esofagul sufera din cauza contactului anormal intre acidul clorhidric si mucoasa de acoperire a esofagului. Trebuie spus ca nu doar acidul clorhidric este nociv pentru mucoasa esofagiana, la fel de nociv poate fi si continutul biliar din intestinul subtire.

Cauze

Desi cauzele aparitiei bolii de reflux gastroesofagian nu sunt cunoscute, exista o serie de factori favorizanti. Astfel obezitatea, sarcina la femeile gravide, fumatul, consumul de alimente picante, consumul de bauturi alcoolice si carbogazoase sunt factori de risc importanti.

De asemenea, mancatul inainte de culcare, administrarea unor medicamente, cum ar fi anticonceptionalele favorizeaza boala de reflux gastroesofagian.

Simptome

Pirozisul sau ”jeragaiul”, asa cum este el cunoscut in popor, este cel mai cunoscut simptom in boala de reflux gastroesofagian . Senzatia de arsura retrosternala are un caracter ascendent, pleaca din ”capul pieptului” si uneori urca spre gat.

Unii pacientii pot simti chiar acreala in gura pentru ca acidul clorhidric din stomac ajunge in cavitatea bucala. Acesta este simptomul cel mai obisnuit, dar mai sunt si alte simptome legate de tubul gigestiv. Uneori pacientii inghit greu pentru ca in urma refluxului se produc leziuni in esofag care duc la ingustarea acestui tub care face legatura dintre gura si stomac. Uneori pacientii simt durere in spatele sternului si foarte rar prezinta simptome care nu tin de tubul digestiv , asa numitele manifestari extradigestive, tuse, raguseala pentru ca in timpul noptii sucul gastric intra in laringe si produce inflmarea laringelui.