Dicţionar termeni analize

Creatinina se formeaza in tesutul muscular. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de creatina si creatinina. Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sangelui, neinfluentat de majoritatea alimentelor, de efort, ritmul circadian sau de alte constante biologice si este corelata cu metabolismul muscular.

Valori normale: 0.51-0.95mg/dL

Acidul uric reprezinta produsul final al metabolismului purinelor. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii: catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie) sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala).

Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise, hiperuricemia fiind un factor de risc metabolic si poate sta la baza unor afectiuni.

Valori normale: <5,7 mg/dL  sex feminin;    <7,0 mg/dL  sex masculin

Amilaza este o enzima de secretie exocrina, care este prezenta in ser sub doua forme: pancreatica (40% ) si salivara (60%). Enzima mai este prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul duodenal, intestinul subtire, trompele uterine, muschii scheletici.

Valori normale: <100U/L

Amilaza urinara creste intotdeauna in paralel cu valoarea amilazei serice. In pancreatita acuta amilaza urinara creste dupa 6-10 ore de la cresterea amilazei serice si se mentine crescuta mai mult timp decat aceasta.

Valori normale:  21-447 U/L  sex feminin; 16-491 U/L  sex masculin

Aproximativ 80% din bilirubina circulanta deriva din eritrocitele imbatranite, dupa 120 zile, fiind distruse . Restul de 15-20% din bilirubina circulanta provine din alte surse (distrugerea eritrocitelor mature din maduva osoasa hematogena sau metabolismul altor proteine ce contin hem – citocromii hepatici, mioglobina musculara, enzime). Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci cand productia depaseste metabolismul si excretia acesteia. Clinic hiperbilirubinemia apare ca icter, pigmentarea galbena a tegumentului si sclerelor, care se instaleaza la valori ale bilirubinei de 2–2.5 mg/dL. Tulburarile metabolismului bilirubinei pot fi impartite in patru categorii majore: productie crescuta de pigment; preluare hepatica scazuta; conjugare hepatica inadecvata; excretie redusa de pigment conjugat din ficat si bila.

Bilirubina serica totala prezinta valori crescute in urmatoarele cazuri:

• hemoliza necomplicata;
• icter hepatocelular;
• obstructie biliara extrahepatica;
• hepatita virala;
• hepatita alcoolica.

Bilirubina totala = Bilirubina indirecta + Bilirubina directa

Valori normale: <1,2 mg/dL

Bilirubina conjugata, hidrosolubila este cunoscuta sub numele de bilirubina directa. Cresterea valorilor bilirubinei directe in ser este asociata cu excretia redusa de pigment conjugat din ficat si bila si apare in icterele colestatice sau in cele hepatocelulare. Cresterea patologica a bilirubinei directe duce la aparitia acestui pigment in urina.

Bilirubina totala = Bilirubina indirecta + Bilirubina directa

Valori normale: <0,3 mg/dL

Bilirubina neconjugata sau bilirubina indirecta se obtine prin diferenta dintre valoarea bilirubinei totale si a celei directe. Concentratia plasmatica a bilirubinei neconjugate este determinata de: rata cu care bilirubina nou sintetizata intra in plasma si rata eliminarii bilirubinei de catre ficat .

Bilirubina totala = Bilirubina indirecta + Bilirubina directa

Valori normale: <1 mg/dL

Fosfataza alcalina (FA) este o enzima ce face parte din clasa hidrolazelor si este alcatuita in principal din trei forme izoenzimatice (hepatobiliara, osoasa, intestinala), la care se adauga in timpul sarcinii o forma tranzitorie (forma placentara).

Valori normale: 35-104U/L

TGP (Alaninaminotransferaza/ALAT)

TGP (transaminaza glutampiruvica) este o enzima ce face parte din clasa transferazelor si se gaseste in principal in ficat dar si in rinichi, miocard, muschi scheletici si pancreas.

TGP este indicatorul de citoliza cel mai frecvent explorat si dupa parerea majoritatii autorilor cel mai indicat pentru detectarea chiar si a leziunilor hepatice minime. TGP este mai specifica pentru afectiunile hepatice decat TGO, valorile TGP nu se coreleaza totusi direct cu severitatea lezarii ficatului si cu prognosticul.

Valori normale: <33U/L

TGO (aspartataminotransferaza) este o enzima ce face parte din clasa transaminazelor.

Spre deosebire de TGP care se gaseste in principal la nivelul ficatului, TGO este intalnita in mai multe tesuturi: miocard, ficat, muschi scheletici, rinichi, pancreas, tesut cerebral, splina, fiind astfel un indicator mai putin specific al functiei hepatice.

Valorile TGO si TGP cresc in aproape toate hepatopatiile, dar cresterea nivelului seric al TGO poate fi intalnita si in numeroase afectiuni extrahepatice, cu precadere in infarctul miocardic si in maladii ale muschiului striat.

Valori normale: <32U/L

Sediul principal de formare a ureei este ficatul. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara. Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta. In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si portiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN).

Valori normale: 16,6-48,5 mg/dL

LDL este lipoproteina care contine cea mai mare cantitate de colesterol (60-70% din colesterolul seric total).

LDL colesterol este implicat in transportul colesterolului catre tesuturi, in principal in sistemul arterial, ceea ce explica incidenta crescuta a aterosclerozei si a bolii coronariene la pacientii cu niveluri serice crescute ale acestei lipoproteine1;2. Astfel, determinarea LDL este specifica pentru estimarea riscului cardiovascular si stabilirea deciziei terapeutice.

Interpretare

• Optim  <100 mg/dl
• Optim la limita 100-129 mg/dl
• Borderline crescut  130-159 mg/dl
• Crescut 160-189 mg/dl
• Foarte crescut >190 mg/dl

HDL-colesterol (HDL-C) reprezinta un grup de lipoproteine sintetizate si secretate de hepatocite si Impreuna cu LDL-ul participa la mentinerea nivelului colesterolului celular.

HDL detine un rol important in metabolismul colesterolului, participand la transportul acestuia din tesuturile extrahepatice catre ficat pentru catabolizare si excretie3.

Pacientii cu nivele ridicate ale HDL-C sunt protejati, avand un risc scazut de a face ateroscleroza.

HDL-colesterol este util pentru evaluarea riscului de boala coronariana si diagnosticul hiperlipoproteinemiilor.

Interpretare

• <40 mg/dl   risc major pentru boli cardiovasculare
• >60 mg/dl   ideal

Determinarea nivelului colesterolului evalueaza statusul lipidic si tulburarile metabolice, riscul de ateroscleroza, stenoza coronariana si infarct miocardic.

Interpretare

• Ideal   <200 mg/dl
• La limita  200-240 mg/dl
• Crescut   >240mg/dl

Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme: incapacitatea celulelor pancreatice beta de a secreta insulina, reducerea numarului receptorilor insulinici, malabsorbtia intestinala a glucozei, incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul, modificarea concentratiei hormonilor implicati in metabolismul glucozei.

Diabetul zaharat este o conditie definita prin nivelul hiperglicemiei. Determinarea glucozei plasmatice a ramas elementul de baza al criteriilor de diagnostic a diabetului zaharat.

Interpretarea valorilor glicemiei bazale:

• Normal  74-106 mg/dl
• Glicemie bazala modificata  106-125mg/dl
• Diabet zaharat  >126mg/dl